Chansoneta,
Leu e plana,
Leugereta,
Ses ufana...

(Guillaume de Berguedan)

 

Madame, je pourrais vous dire
Que vos beaux yeux
Que chacun avec crainte admire
Sont plus azurés que les cieux
mais à quoi bon? vous ne feriez qu’en rire

 

je pourrais vous dire bien bas
que tous vos charmes
que tous vos merveilleux appas
ont souvent fait couler des larmes ;
mais à quoi bon? vous ne le croiriez pas.

 

enfin, avec un trouble extrême
avec ardeur
je vous dirais que je vous aime
que vous avez blessé mon cœur
mais à quoi bon? vous le savez vous-même. 

 

 

La ce bun?

 

să vă spun doamnă, aş putea
cum că privirea dumneavoastră
ce-oricare, temător, şi-o vrea
e decît bolta mai albastră
la ce bun? aţi rîde doar de vorba mea.

 

şi aş putea, cu glas mai stins
să spun că-ntreagă-va făptură
nuri dulci şi farmec-n adins
să curgă lacrime făcură
la ce bun? n-aţi crede, poate, ce v-am zis

 

apoi, cu-o tulbure simţire
şi cu ardoare
v-aş spune că vă port iubire
că, inima-mi, jignită, doare
la ce bun? o ştiţi cu propria-vă fire.

 

  (În româneşte de Victoria Ana Tăuşan )

 

Iulia Hasdeu

 

 

Scrieri alese
Editura Minerva, 1988.